Despre noi

Istoricul școlii

Şcoala din Pipirig a fost înfiinţată în anul 1859 pentru 27 de copii şi avea un singur post de învăţător. Pe lângă şcoală funcţiona o bibliotecă cu 350 de volume, un atelier pentru fete şi unul pentru băieţi, bine organizate, un mic muzeu regional ce cuprindea cusături româneşti din această zonă și o colecție  numismatică. La început, comuna suporta cheltuielile de întreținere a şcolii şi plata învățătorului, primarul având dreptul să inspecteze mersul învăţământului.

Disciplinele de învăţământ erau Psaltirea şi Ceaslovul.

Primii învățători au fost Constantin Mihăilescu (1859-1863) şi Constantin Mironescu (1863-1870).

Legea instrucţiunii publice din 1864 (în timpul domniei lui Al. I. Cuza) a avut ecou şi pe aceste meleaguri, înfiinţându-se în comună o şcoală primară cu clasele I-V. În anul 1890 în matricola care se păstrează au fost înscrişi 64 de elevi în clasele I-V. Aşezarea şcolii la intersecţia a trei sate (Pipirig, Dolheşti şi Pîţîligeni) determină o sporire a frecvenţei cursurilor, deşi distanţele faţă de şcoală erau totuşi apreciabile.

La data de 1 octombrie 1901 s-a înfiinţat al doilea post de învăţător, pe care a funcţionat D. Alexandrescu (1900-1903) şi Natalia Ghimicescu (1900-1901). In anul 1908 a fost înfiinţat al treilea post. S-a remarcat activitatea învăţătorilor Raluca şi Petre Ghergheasa (1910-1914) şi a soţilor Elisabeta şi D.A. Gheorghiţă (1911-1925). În anul 1910 s-a înfiinţat postul IV, iar în 1925 postul V.

Localul vechi era situat în faţa actualei şcoli, era din lemn şi acoperit cu şindrilă. Construcţia a fost ridicată cu cheltuiala Casei Şcolalelor, avea patru săli de clasă, avea cancelarie şi locuinţă pentru director.

La serbarea de sfârşit de an şcolar din 29 iunie 1891 participă şi Alexandru Vlahuţă, aflat prin pelerinaj prin părţile locului. Scriitorul descrie cu această ocazie localul, precizând: „Şcoala funcţionează într-o căsuţă cu două odăi, mobilier didactic pe sponci. Şcoala este puţin frecventată într-un sat cu 3000 de suflete, cu 400 de copii, venind la şcoală numai 50 la această cauză mai contribuind şi depărtarea de şcoală, căci Pipirigul e întins, fiind case mărginaşe de la care trebuie să parcurgi ca să ajungi la şcoală, depărtări de 10-15 Km”.

Deşi efectivele şcolare au crescut an de an, frecvenţa continuă să rămână o problemă (în special pentru fete), iar majoritatea elevilor erau din apropierea şcolii (din satele Pipirig, Dolheşti şi Pâţâligeni), mai puţin din Boboieşti şi Pluton (ca urmare a distanţelor mari). Dacă în clasele de început existau un număr mai mare de elevi cu frecvenţă bună, la absolvirea clasei a V-a rămâneau mai puţin de jumătate, principala cauză fiind aceeaşi depărtare de şcoală.

In anul 1890 comuna avea 136 de ştiutori de carte, cifră extrem de redusă comparativ cu numărul neştiutorilor care se ridicau la 1446.

După reforma învăţământului din 1948 se trece la învăţământul obligatoriu de 7 clase, în şcoală existând în anul şcolar 1948-1949  șapte clase, din care două clase I şi câte o clasă de a II-a, a III-a, a IV-a şi a V-a.

Populaţia şcolară înscrisă pe ani de studii se prezenta astfel:

clasa I A- 47 de elevi, frecventează 43;

clasa I B – 52 de elevi, frecventează 39;

clasa a II-a – 84 de elevi, frecventează 58;

clasa a III-a — 54 de elevi, frecventează 40;

clasa a IV-a — 64 de elevi, frecventează 42;

clasa a V-a – 21 de elevi, frecventează 13.

Cadrele didactice erau doi învăţători calificaţi (unul cu gradul I, iar celălalt cu gradul II) şi şapte cadre didactice necalificate.  

Şcoala îşi desfăşura activitatea în condiţii grele, baza materială fiind una nesatisfăcătoare. Nu existau abecedare, nu avea internat, dar avea o cantină cu obiecte donate de cetăţeni şi finanţată de primărie. La cantină luau masa 13 elevi din clasa a V-a care veneau de la distanţe cuprinse între 4 şi 6 km.

Până în anul 1963 s-a generalizat învăţământul de 7 clase, din 1964 de 8 clase, iar din anul 1968 cel de 10 clase.

Până în anii 1968-1969, majoritatea cadrelor didactice erau suplinitori necalificaţi. Directori de şcoală până în anul 1971 au fost învăţători.

Depărtarea unor sate de centrul comunei, unde se afla şcoala, a determinat înfiinţarea în 1895 a şcolii din Pluton. Aceasta a funcţionat mult timp într-un local impropriu, lucru dovedit printr-un proces verbal al inspecţiei din anul 1908 în care se arată că: „localul nepodit pe jos, aerisirea se face pe uşă, casa nelipită pe dinafară copii stau în picioare de la 1 septembrie, e ruşinos şi dureros că se petrec atări lucruri în anul 1908″.

Primul învăţător la această şcoală a fost V. Gherasimescu, original din acelaşi sat, iar în ce priveşte frecvenţa, aceasta a fost la început slabă (mai ales în rândul fetelor).

In anul 1903 ia fiinţă şcoala din Boboieşti (ce va beneficia din 1906 de un local nou), care funcţiona la început cu 34 de copii în clasele I-V, ajungând în 1910 la 94 de elevi.

Acelaşi factor al distanţei faţă de şcoala din Pipirig, determină darea în funcţiune, în 1920, a şcolii din satul Stînca care îşi începe cursurile cu 33 de elevi.

O contribuţie importantă la dezvoltarea învăţământului din comună precum şi la dotarea corespunzătoare a şcolilor şi-a adus-o fostul director al şcolii din Pipirig, D.A. Gheorghiţă, care a îndeplinit un timp şi funcţia de revizor şcolar. Acesta acordă sprijin refacerii şcolii din Pipirig, înfiinţării a două ateliere şcolare, precum şi construcţiei noilor localuri de şcoli în satele Pluton, Boboieşti şi Stînca.

Urmărind proporţia ştiutorilor de carte din populaţia existentă observăm unele progrese însemnate, aceştia ajungând la recensământul din 1930 să reprezinte 51,2% (1372). Acelaşi recensământ prezintă repartiţia celor l315 neştiutori de carte pe grupe de vârstă astfel: 4,3% grupa 7-12 ani, 9,5% grupa 13-19 ani, 75,8% grupa 20-64 ani şi 10,2 % sunt incluşi în grupa celor de peste 65 de ani.

Perturbări în desfăşurarea învăţământului s-au produs în timpul celui de-­al doilea război mondial, după care se revine la învăţământul obligatoriu de patru ani. Reforma din 1948 organizează învăţământul pe noi coordonate. Pentru a elimina frecvenţa slabă, pentru elevii claselor I-IV s-au înfiinţat şcolile de la Dolia (1949), Leghin (1950), Dolheşti (1953), şi Pipirig II (1956).

Generalizarea învăţământului de 8 ani precum şi obligativitatea lui a făcut să fie cuprinşi la cursuri întregul efectiv de copii de vârstă şcolară.

În anul 1978, prin Legea Educaţiei şi Învăţământului, se introduc cele două trepte de liceu. Astfel, începând cu anul şcolar 1979-1980 denumirea şcolii este Şcoala cu clasele I-X Pipirig, fiind cuprinşi toţi absolvenţii claselor a VIII-a din comună în cele 3 clase de liceu cu specializările: Mecanic şi Prelucrarea lemnului. Ca urmare a condiţiilor create, în anul şcolar 1979-1980 funcţionau în comună 64 de clase de elevi I-VIII (în care erau incluşi 1470 de elevi), 6 clase treapta I de liceu (cu 189 de elevi) şi 13 grupe de grădiniţă cu 325 preşcolari.

Până în 1990,  specializarile pentru clasele a IX-a se diversifică: Industrie uşoară, Mecanic, Prelucrarea lemnului şi Silvicultură (în anul 1983-1984), Agricol.

Din 1990 până în 1997 se înfiinţează şcoala complementară cu specializările Prelucrarea lemnului şi Textile-croitorie, iar din anul şcolar 1997-1998, învăţământul de ucenici cu aceleaşi specializări.

Începând cu anul şcolar 2006-2007 la nivelul comunei au funcţionat două şcoli cu personalitate juridică: Şcoala cu clasele I-VIII Stînca având în componenţa sa următoarele structuri: Şcoala cu clasele I-VIII Boboieşti nr.1, Şcoala cu clasele I-VIII Pluton, Şcoala Dolheşti, Şcoala Pipirig nr.2, Şcoala Leghin, Şcoala Boboieşti nr.2 şi Şcoala de Arte şi Meserii „Ion Creangă” Pipirig cu specializările Prelucrarea lemnului şi Textile-pielărie, elevii obţinând la sfârşitul clasei a X-a nivelul I de calificare. Începând cu anul şcolar 2007-2008 se înfiinţează anul de completare, nivelul II de calificare.

În anul şcolar 2010-2011, în urma evaluării experţilor ARACIP (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar), şcoala obţine autorizaţie pentru nivelul 3 de calificare (ciclul superior al liceului) şi se transformă în Liceul Tehnologic „Ion Creangă” Pipirig, astfel încât la finalizarea liceului elevii obţin calificările de tehnician în industrie textilă şi pielărie şi tehnician în prelucrarea lemnului.

Rulează videoul

Viziunea

Liceul Tehnologic "Ion Creangă" Pipirig oferă şanse egale pentru educaţie şi cultură tuturor elevilor din mediul rural, promovând identificarea si dezvoltarea calităţilor şi aptitudinilor fiecărui elev pentru a fi capabil să-şi aleagă viitorul potrivit si să se adapteze la schimbările unei societăţi dinamice.

Misiunea

Liceul Tehnologic "Ion Creangă" Pipirig doreşte să fie o bază solidă în educaţia tuturor elevilor şi să ofere locuitorilor din comuna Pipirig (şi nu numai) oportunităţi de educaţie de calitate, de dezvoltare în spiritul armonizării culturii sociale cu dimensiunea europeană, sprijinind în acelaşi timp dezvoltarea carierei.

Valori

Calitatea actului educațional prin îmbinarea învățării școlare cu cea extrașcolară și extracurriculară;
Perseverență în atingerea performanțelor școlare;
Unitatea în colaborare: elevi, profesori, părinți;
Abordarea europeană în educație (formarea cadrelor didactice la nivel european, cu tematică europeană, deschiderea spre pregătire în străinătate, spre colaborare cu unități de învățământ și elevi din alte țări);
Toleranță și respect față de valorile europene (toleranță etnică, religoasă și de altă natură, în concordanță cu valorile morale promovate de UE);
Valorificarea credinței religioase strămoșești, a tradițiilor și obiceiurilor locului;
Profesionalism, echitate, corectitudine.
Siguranța elevilor și educația pentru siguranță, atât în mediul fizic, cât și cel virtual.

Obiective

Creșterea calității în toate domeniile din activitatea școlii (inclusiv rezultatele școlare la nivel liceal și accentuarea orietării școlare și profesionale), însoțită de implementarea sistemului calității, în vederea optimizării activității instructiv-educative și manageriale.
Creşterea procentului de promovabilitate la examenele naționale cu minim 5% față de anul școlar anterior, includerea tuturor absolvenților claselor a VIII-a în sistemul de învățământ obligatoriu, creșterea gradului de inserție a absolvenților învățământului profesional și tehnic cu 10%.
Promovarea în comunitatea locală a școlii incluzive pentru a răspunde nevoilor de integrare școlară și socială a elevilor cu nevoi educaționale speciale, a celor ce provin din medii defavorizate, a elevilor cu părinți plecați în străinătate, precum și stimularea elevilor capabili de performanță;
Creșterea siguranței în mediul școlar prin combaterea fenomenelor de violență, absenteism, delicvență juvenilă;
Accesarea și implementarea unor proiecte de cooperare națională și internațională, precum și dezvoltarea unor parteneriate în țară și străinătate în scopul formării continue a personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic și modernizării bazei materiale în direcția creșterii calității educației și eficienței.

Testimoniale...

5/5
Așteptăm testimoniale de le părinți, foști elevi din unitatea noastră. Vă mulțumim.
5/5
1000
Elevi
50
Cadre didactice
90 %
Personal calificat